- parcúrs
- s. n., pl. parcúrsuri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
parcúrs
Look at other dictionaries:
parcurs — PARCÚRS, parcursuri, s.n. Faptul de a parcurge o distanţă, un drum etc.; (concr.) drum, traseu pe care îl străbate sau pe care trebuie să l străbată cineva sau ceva pentru a ajunge de la un punct la altul. ♢ loc. adv. Pe parcurs... = în timpul… … Dicționar Român
cursă — CÚRSĂ1, curse, s.f. 1. Distanţă parcursă regulat de un vehicul pe acelaşi itinerar şi conform unui orar stabilit. ♦ (concr.) Vehicul care parcurge o astfel de distanţă. 2. Distanţă parcursă de o piesă între punctele extreme într o mişcare… … Dicționar Român
traiectorie — TRAIECTÓRIE, traiectorii, s.f. Drum parcurs în spaţiu de un corp în mişcare; linie curbă descrisă de un punct material. ♦ Reprezentare grafică a acestui drum, a acestei linii. – Din fr. trajectoire. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
marşrut — MARŞRÚT, marşrute, s.n. 1. Itinerar. ♦ Document, act în care este fixat itinerarul unui tren, al unei maşini etc. 2. Mers continuu al unui tren de marfă cu parcurs lung, care nu lasă şi nu ia vagoane din vreo staţie de pe itinerar. 3. (tehn.)… … Dicționar Român
traseu — TRASÉU, trasee, s.n. Drum pe care îl parcurge (în mod permanent) un vehicul sau o fiinţă; rută. ♦ Linie, direcţie pe care o are un drum, o cale ferată etc. ♦ Drum special amenajat pe care trebuie să l străbată concurenţii la o probă sportivă. ♦… … Dicționar Român
parcurge — PARCÚRGE, parcúrg, vb. III. tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanţă (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ spec. A citi… … Dicționar Român
slalom — SLÁLOM, slalomuri, s.n.. Coborâre pe schiuri într o succesiune de viraje. ♦ Probă din schiul alpin care constă în coborârea în două manşe a unei pante, prin anumite puncte de trecere obligatorii (denumite porţi). ♢ Slalom nautic = ramură din… … Dicționar Român
traiect — TRAIÉCT, traiecte, s.n. Distanţă între două puncte determinate; drum de la un loc la altul; traseu; traiectorie. – Din lat. trajectus, fr. trajet. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TRAIÉCT s. 1. v. rută. 2. v. traiectorie. Trimis de… … Dicționar Român
viteză — VITÉZĂ, viteze, s.f. 1. Rapiditate în deplasare; iuţeală, repeziciune. ♢ loc. adv. În (plină) viteză = cu viteză (foarte) mare. ♢ expr. Dă i viteză = porneşte în grabă! mergi repede! (fam.) A băga pe cineva în viteză = a sili pe cineva să şi… … Dicționar Român
bordee — bordée s. f., art. bordéea Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic BORDÉE s.f. 1. Ansamblul tunurilor de pe o navă. ♦ Cantitatea de proiectile pe care o poate arunca o dată artileria unei nave. ♦ (Rar) Totalitatea oamenilor… … Dicționar Român
